Bambi la tortura

BAMBI LA TORTURĂ... ŞI NU MĂ REFER LA CĂPRIOARĂ

Declaraţie: Această povestire este în totalitate ficţiune (mda...). Personajele amintite nu au absolut nimic în comun cu persoane ori locuri din viaţa reală (aşa este bine să credem cu toţi). Motivul pentru care am scris povestirea este acela că le consider pe cele două personaje de gen feminin demne de luat în seamă în vederea unor fantezii amoroase ficţionale. În limbaj comun – îmi plac fetele astea două şi mi-am zis că, dacă tot am o brumă de talent acolo, ce-ar fi să mă joc (măcar literar) cu o istorisire (menţionez cu riscul de a mă repeta: strict beletristică) despre ele. Povestirea nu se va publica pe nici un site care prezintă drept condiţie de acces orice tip de taxă financiară.

După terminarea concertului, Raluca şi Denisa, cele două surori ale trupei Bambi, părăsiră sala discotecii pentru a pleca, în limuzina care le aştepta afară, limuzină cu care şi veniseră, conduse de şoferul lor, domnul Victor Bicescu. Întrucât discoteca la care acceptaseră să susţină concertul, printre alte câteva trupe, fireşte, era una dintre cele mai selecte din tot oraşul, iar vestea despre securitatea acesteia nu mai era un secret pentru nimeni, fetele deciseseră să îi dea zi liberă bodiguard-ului, nebănuind ce avea să se întâmple. Urcând în limuzină, ele fură surprinse să descopere că la volan nu se afla şoferul Victor, ci un bărbat mai tânăr, îmbrăcat într-un costum de haine oarecum învechit, bărbat care, de îndată ce le văzu că intră, se întoarse pentru a se prezenta:

– Bună ziua, domnişoarelor, mă numesc Doru Canavie şi sunt înlocuitorul domnului Bicescu. Daţi-mi voie să vă explic înainte de a întreba ce se întâmplă: Domnul Victor Bicescu este unchiul meu şi, din nefericire, a primit un telefon şi a fost înştiinţat că soţia dumnealui a suferit un accident şi este la spital. M-a sunat rugându-mă să îl înlocuiesc pe ziua de astăzi la servici deoarece nu dorea să vă creeze vreo dificultate dumneavoastră. Vă rog să mă credeţi, nu aveţi nici un motiv de îngrijorare (bărbatul zâmbi ca pentru sine, cu subânţeles). Uitaţi aici, acesta este carnetul meu de şofer, acesta este buletinul, sunt aici la dispoziţia dumneavoastră pentru a vă duce acasă... Cunosc drumurile... Eu am fost câţiva ani taximetrist... Deci, vă rog să îl scuzaţi pe domnul Bicescu şi să îmi spuneţi dacă putem porni...

– Da, sigur... Vai! Săracul domnul Bicescu... Ce necaz pe capul lui..., spuse Denisa, oarecum impresionată de povestea îndrugată de Canavie.

– Da... Sper să nu păţească nimic grav soţia lui..., zise şi Raluca, aşezându-se mai confortabil pe bancheta limuzinei. Bine, du-ne acasă...

Omul porni maşina şi începu a conduce însă pe străzi oarecum diferite de cele ce constituiau cel mai scurt drum până la vila familiei fetelor. Acestea însă, puţin obosite după concert, nu observară că drumul era necunoscut, şi nici nu bănuiră nimic atunci când omul opri maşina, pe un trotuar, spunând că trebuie să verifice numai un minut ceva la motor deoarece i se pare că aude un sunet suspect la baterie. De-ndată ce acesta coborâ şi închise uşa, în maşină începu să pătrundă prin sistemul de aer condiţionat un gaz ciudat care, în câteva secunde, până ca cele două surori să îşi dea seama ce se întâmplă, le adormi pe loc şi acestea căzură una peste cealaltă pe banchetă. Omul aşteptă câteva minute apoi, astupându-şi nasul cu o batistă, deschise uşa din faţă a limuzinei şi reporni aerul condiţionat normal, pentru ca tot gazul să iasă din maşină. În circa cinci minute, toată operaţiunea fu gata şi aşa-zisul şofer luă câteva frânghii şi două perechi de cătuşe şi le legă fedeleş pe cele două demoazele, repornind apoi limuzina şi nemaioprindu-se până ce nu ajunse la casa lui, într-unul dintre cele mai prost-famate cartiere ale oraşului. Una câte una, le cără pe cele două în dormitorul său, apoi băgă limuzina în garaj pentru a nu bate la ochi (aşa în stradă), intră în casă şi începu să pregătească totul pentru marele festin: plănuia să se „înfrupte" din atât de apetisantele domnişoare.

Când se treziră (pentru că se treziră în acelaşi timp), Denisa şi Raluca simţiră câteva secunde o ameţeală îngrozitoare şi o confuzie mentală cum nu mai întâlniseră până atunci. Privind în jur, cele două constatară îngrozite că se află într-o cameră, fiecare în câte un pat cu baldachin (paturi ce erau unul lângă celălalt, aproape lipite), legate cu cătuşe, de stâlpii paturilor, fiecare mână şi fiecare picior cu câte o pereche de cătuşe (în total opt perechi) iar cel mai rău, amândouă erau dezbrăcate în pielea goală. Primul instinct fu de a ţipa pentru a veni cineva să le salveze însă, cu şi mai multă spaimă realizară că au lipite peste guri fâşii de bandă lipicioasă cale le ţintuia buzele încleştate. Ochii îngroziţi ai fetelor priviră camera şi nu recunoscură nimic din toate câte le văzură. Începură a scoate gemete scurte pentru a chema pe cineva însă un timp nu văzură pe nimeni în jur. Se priveau una pe cealaltă şi încercau să se întrebe din priviri ce se întâmplă. Nici una nu avea habar ce avea să urmeze. După vreo zece minute în care nu se întâmplă nimic, uşa camerei se deschise şi înăuntru păşi Doru Canavie, îmbrăcat în haine comode, altele decât cele pe care le purtase în maşină. De-ndată ce-l văzură, cele două încercară a striga şi a îl ruga să le dea drumul, smucindu-se să se elibereze din cătuşe, însă evident fără succes. Bărbatul rămase în faţa paturilor, privindu-le câteva clipe şi afişând un zâmbet diabolic pe faţă. Disperarea fetelor crescu însă atunci când acesta îşi spuse discursul:

– Dragile mele domnişoare, aş dori să încep prin a vă spune că nu trebuie să fiţi speriate... Ar trebui să fiţi îngrozite! Da-da... Şi asta deoarece câteva nopţi de acum înainte – nu ştiu exact câte, vreo patru-cinci nopţi – veţi fi prizonierele mele, sau mai bine spus, sclavele mele sexuale. De când aţi apărut prima oară pe sticlă, în urmă cu vreo patru ani, am avut o pasiune pentru voi două, frumoaselor. Am cumpărat toate albumele voastre, toate revistele şi posterele în care aţi apărut şi am copiat toate pozele cu voi de pe Internet, doar ca să pot să vă privesc şi să îmi întreţin fanteziile. Ah, dacă-aţi şti câte nopţi nu am navigat pe net căutând poze sexy ale voastre pentru ca, odată ce le găseam să le printez şi să mă masturbez frenetic pe ele! Acum însă sunteţi ale mele şi am să-mi satisfac toate capriciile cu voi!

Omul râse puternic, semănând groază în oasele celor două surori care priveau cu ochii mari şi holbaţi de disperare înspre maniacul din faţa lor. Amândouă realizară că nu-l vor îndupleca să le elibereze fără a le face rău, aşa că amândouă se resemnară cu gândul că vor fi violate, însă la ce tipuri de perversităţi aveau să fie supuse, nu doreau şi nu puteau să-şi imagineze.

– Bine, înainte de a începe, am să sun la voi acasă şi amândouă le veţi spune alor voştri că vi s-a făcut o ofertă fulger de a susţine două concerte caritabile la munte, în staţiunea Predeal, pentru campania de întrajutorare a sinistraţilor. Le veţi spune că aţi acceptat propunerea şi că aţi plecat direct într-acolo... mai mult, că vă veţi întoarce acasă în patru-cinci zile... Aţi înţeles?!?

Cele două nu răspunseră nimic, priviră două clipe una spre cealaltă şi rămaseră tăcute.

– Se pare că nu m-am făcut înţeles! spuse bărbatul, nervos, scoţând din buzunarul de la spate al pantalonilor un pistol. Iată cum stă treaba: casa asta este în mijlocul pustiului şi pe o rază de un kilometru nu locuieşte nimeni. În zona din împrejurimi locuiesc numai ţigani şi mafioţi... şi mai mult, toate geamurile de la casă sunt din termopan de cea mai dură calitate, garantate să împiedice sunete de douăzeci de ori mai înalte decât vocea umană, aşa că puteţi zbiera, urla, ţipa, geme şi scoate orice tipuri de sunete doriţi, domnişoarelor pentru că, vă garantez, nu vă va auzi nimeni! Acum, dacă spuneţi ceva ce nu trebuie la telefon, treaba e simplă: vă zbor creierii! Nimeni nu va şti unde sunteţi şi veţi muri. Dacă colaboraţi şi sunteţi fetiţe cuminţi, scăpaţi cu viaţă şi nimeni nu va afla de asta vreodată. Cariera voastră de cântăreţe nu e periclitată pentru că, dacă voi vă ţineţi gura, şi eu îmi ţin gura... Acum aţi înţeles?!?

Raluca şi Denisa voiră a răspunde că au înţeles însă fâşiile de bandă lipite peste buze le forţară să scoată doar nişte sunete de genul: Mphhgh npheephhh... Mââphââââ...

– Ok! Spuse bărbatul şi scoase telefonul, după care se apropie de ele şi le dezlipi brutal benzile de la guri. Pe rând veţi vorbi. Dacă ciripiţi ceva... – BUUUMMM! – şi trase o dată cu pistolul în tavan. Vedeţi, acum v-aţi convins că nu mint în legătură cu geamurile casei. Nici împuşcăturile nu se aud prin ele.

Fetele aproape că începură a plânge de groază şi facură câteva grimase pentru a-şi abţine lacrimile şi spaima ce le străbătea prin ochi. Nu voiau să-l înfurie pe aces om. Bărbatul formă numărul de telefon al casei familiei Tănase şi îi puse telefonul la ureche Ralucăi.

– Ţine minte ce ţi-am spus, păpuşă!

După două ţârâituri, răspunse o voce de bărbat.

– Alo. Tati...? Tati, tu eşti? Alo, tati, trebuie să-ţi spun ceva: am plecat la Predeal pentru a susţine două concerte pentru întrajutorarea sinistraţilor. Da... Ni s-a făcut o ofertă şi am plecat imediat... Nu ştiu exact cât stăm... Probabil patru-cinci zile... Da... Da-da...

Canavie mută telefonul la Denisa.

– Alo... Da... tati... Aşa este... Suntem la... Predeal şi... cum a spus şi Raluca... Să nu fiţi îngrijoraţi... Nu-nu... N-am avut timp să-l aunţăm pe manager încă... Îi spunem de-ndată ce ne întoarcem... Oricum, el n-are nici o treabă, pentru că concertele sunt concerte caritabile... Da-da... Bine, tati, pa-pa...

– Frate, dar ştiu că le-aveţi cu minciuna! Fetelor, şi eu aş fi crezut, aşa de bine-aţi jucat! De fapt, nici nu ştiu dacă aţi minţit la treaba cu cântatul... S-ar putea chiar să faceţi puţin cântat...

Apropiindu-se de patul Denisei, bărbatul spuse:

– Ei bine, să nu mai pierdem timpul! Ştiţi ceva: întotdeauna mi-a plăcut mai mult de asta mai mică... Mică pe dracu', că e mai înaltă ca soră-sa... Acu-i acu! Cum să vă regulez prima oară? Cred că am să fac aşa: aleg de la fiecare, ce îmi place mai mult. Am să aleg acum păsărica şi guriţa ăştia mai tinere şi de la Raluca am să mă-nfruct cu bucile şi sânii.

Zicând acestea, bărbatul începu a se dezbrăca, dându-şi jos flanelul, maioul, pantalonii şi, foarte rapid chiloţii, pentru a-şi dezveli erecţia enormă, de mai bine de şaisprezece cm. Văzând-o cele două se panicară într-atât încât uitară tot ce li se spusese şi începură a urla ca din gură de şarpe.

– Puteţi urla, domniţelor, pentru că tot ce reuşiţi e să mă excitaţi şi mai mult!

Păsăricile celor două erau rase frumos, cu doar un pic de păr păstrat provocator deasupra buzelor vaginelor, păr de culoare roşu-castaniu la Denisa şi blond la Raluca. Denisa începu a se zbate şi a se smuci în neputinţă atunci când bărbatul se sui în patul ei, i aşeză între picioare şi începu a-şi freca capul penisului erect de buzele păsăricii ei. Apoi, dintr-o singură împingere, o penetră cu toată puterea, vârându-şi toată lungimea penisului în vaginul nelubrifiat al fetei de numai douăzeci de ani.

– Aaaaaaaaahhhh! Aaaa! Aaaa! Ahhaaaggghhhaaghhh!

Denisa nu mai era virgină însă nu avusese relaţii sexuale decât cu doi parteneri şi niciunul dintre aceştia nu fusese atât de dotat. În plus, contactul dur şi direct contribuise la intensitatea presiunii, astfel încât acum în vagin simţea o durere înfiorătoare. Bărbatul continuă a o penetra, cu mişcări puternice, regulând-o minute bune, timp în care ea nu mai contenea a geme. Cu fiecare penetrare bruneta Denisa, se zvârcolea, scoţând icnete şi gemete inimaginabile, zbătându-se zadarnic să scape din chinul ce era aplicat trupului ei, în timp ce sânii micuţi îi săltau umilitor, în ritmul stabilit de violatorul ei. Tocmai sânii aceştia ce păreau a nu mai avea stare în salturile lor disperate îi atraseră atenţia bărbatului care, în poziţia misionarului, îşi putea admira victima de la bust în sus. Simţind că se apropie de ejaculare, bărbatul începu a o săruta pe sâni, sugându-i pe rând sfârcurile închise la culoare, ascuţite şi cu aureole micuţe, neezitând a îi muşca uşor cu diţii şi a îi apuca frenetic cu gura, parcă ar fi voind să-i înghită. Fata era tot un geamăt şi un ţipăt, fiecare contră în vaginul ei strâmt combinându-se cu durerea din sâni şi resultând o tortură crâncenă. La un moment dat, bărbatul încetă joaca demenţială cu sânii ei şi, trăgându-se puţin mai sus (ceea ce duse la o penetrare şi mai adâncă şi evident mai dureroasă) pentru a putea să se distreze cu dulcea şi apetisanta gură a domnişoarei. Sărutându-i, sugându-i şi muşcându-i buzele, înfometat de pasiune, violatorul urmă prin a-şi introduce forţat limba printre acestea, explorându-i gura, jucându-se cu limba ei şi atingându-i cerul gurii. Într-un final, îşi scoase penisul din vaginul fetei, luă pistolul de pe marginea patului, se urcă pe pieptul Denisei şi îi puse ţeava pistolului la tâmplă.

– Acum o să ejaculez în gâtlejul tău dulce şi ai să înghiţi toată sperma, alfel îţi zbor creierii!

Denisa nu mai apucă a zice nimic, că omul îi îndesă penisul erect în gură şi, după ce îl frecă de limba acesteia, ejaculă puternic, jet după jet de spermă vâscoasă în gura fetei.

Pe obrajii acesteia, înroşiţi de furie şi neputinţă, începură a se prelinge lacrimi de umilinţă, în timp ce gâtul ei nu mai prididea a înghiţi sperma ce, în abundenţă scurgându-se pe limba ei, era foarte aproape de a o îneca. Raluca, privea neputincioasă şi la fel de neajutorată la sora ei mai mică, plângând pe înfundate în timp ce Denisa scotea sunete gâlgâitoare în încercarea ei de a înghiţi uriaşa cantitate de spermă pe care bărbatul părea a nu mai termina de ejaculat în gura ei. După vreo douăzeci şi cinci de secunde ce Denisei i se părură o eternitate, bărbatul termină şi, mulţumit, îşi scoase penisul moale din gura acesteia, bucurându-se de muia forţată pe care i-o aplicase domniţei, precum şi de sunetul involultar (slurp-ărp) pe care îl scoase aceasta la extragerea mădularului flasc dintre buzele ei.

– Bravo, fătucă! M-ai golit tot, Denisa! Ce fată bună..., exclamă Doru, dându-se jos din pat şi lăsând-o pe Denisa să scuipe dezgustată, cu o grimasă ce arăta greaţa şi sentimentul de neputinţă umilitoare ale fetei.

– Eşti un nenorocit mizerabil, javră, animalule! O să plăteşti scump pentru asta, auzi!?! O să plăteşti scump pentru asta!, urlă aceasta îndată ce gura încă cleioasă de spermă îi permise să o facă fără a se îneca.

– Da, cum să nu..., îi făcu bărbatul în necaz, apoi se apropie de patul Ralucăi.

– Fă-o odată şi termină cu asta...! Doar fă-o şi dă-ne drumul, bestie nenorocită!!!, urlă blonda în disperarea spaimei, în timp ce lacrimi mari i se rostogoleau pe obraji.

– Ştiţi care este partea frumoasă a paturilor ăstora? Ăăăă...? Nu ştiţi? Parte frumoasă este că stâlpii ăştia sunt interschimbabili, adică se pot muta între ei, doi câte doi...

Şi zicând acestea, deşurubă şi scoase stâlpii de care erau legate picioarele Ralucăi şi, dintr-o singură mişcare, îi interschibă, înşurubându-i unul în locul celuilalt, fără ca cătuşele să scape de pe ei. Picioarele Ralucăi veneau acum încrucişate însă, imediat după, bărbatul făcu acelaşi lucru şi cu stâlpii de care erau legate mâinile ei. Asfel Raluca era acum întoarsă cu faţa în jos, făcând sforţări însoţite de gemete pentru a-şi ţine capul ridicat. Probabil dacă bărbatul nu ar fi avut în tot acest timp pistolul plasat aproape pe o măsuţă, fata ar fi încercat să se zbată pentru a scăpa, în timpul întoarcerii ei cu faţa-n jos. Fără să spună nimic, bărbatul urcă în pat, se aşeză între picioarele fetei, îşi aşeză penisul încă erect între bucile fundului acesteia şi, dintr-o singură penetrare, absolut deloc lubrifiată, îşi introduse tot membrul în gaura ei anală, scoţându-i acesteia probabil cel mai puternic urlet de durere pe care îl poate scoate cineva pe nepregătite.

– Aaaaaaaaaaaarrrrggghhhhhhh! Aaaaaaa-aaahhaaa-aaaaaa-aaahhhaaaaahhh!!!

Denisa, care între timp închisese strâns ochii pentru a nu vedea ceea ce i se va întâmpla surorii ei, privi la auzul urletului spre patul alăturat şi strigă a neputinţă spre Canavie:

– Las-o în pace, nenorocitule! N-o mai chinui!!! Las-o-n paceeee!

Raluca aproape că nu mai ştia de ea, durerea din anus surpându-i conştiinţa şi tăindu-i orice forţă de împotrivire. De îndată ce bărbatul îşi începu penetrările, stabilindu-şi un ritm, o moleşeală dureroasă cuprinse trupul fetei, tot ce putea simţi fiind presiunea penisului acestuia în interiorul intestinului ei gros, presiune ce părea tot mai adâncă, tot mai viguroasă, penisul acestuia mărindu-se datorită excitaţiei continue.

– Aaahh! Aaaa! Ah! Agghh! Ahh! Aaaahhhhh! Ah! Aaaa! Aaahh...!, gemea Raluca, cuprinsă de frenezia disperării întrucât penetrările nu păreau a se mai termina, iar durerea nu părea a se diminua defel, devenind parcă în ciuda ei, tot mai acută.

După vreun minut de penetrare, începu să simtă un oarecare fior de plăcere formândui-se în partea organelor genitale, în interior, apoi o vagă plăcere şi în cele din urmă o plăcere care o făcu să tremure, incontrolabil, un fel de orgasm cum nu mai simţise cu niciunul dintre cei cinci parteneri cu care făcuse amor până atunci. În ciuda gândurilor care îi ordonau contrariul, păsărica ei începu să juiseze, făcându-i parcă în necaz creierului care îi spunea că nu trebuie sub nici un chip să simtă plăcere în astfel de condiţii, ca o târfă ordinară ce nu îşi poate controla trupul când este regulată, indiferent de condiţii şi loc, chiar şi la un viol. Deodată, bărbatul îşi trase penisul din gaura ei anală, simţind că amândoi sunt pe punctul de a sfârşi într-un orgasm imens. Acest lucru o făcu pe fată să îşi ridice involuntar fundul pentru încă două-trei penetrări finale, retrăgându-şi-l imediat ruşinată de comportamentul trupului ei. Orgasmul îi bătea la uşa păsăricii şi simţea un oarecare necaz frustrant că bărbatul se oprise şi îşi scosese penisul din anusul ei, însă doar câteva clipe mai târziu, ciuda i se transformă în spaimă şi dezgust, când acesta rescoase şi reinterschimbă stâlpii paturilor, astfel încât fata fu întoarsă cu faţa în sus.

– Ce faci...?!, mai apucă să spună Raluca, pentru că înţelese acţiunile bărbatului.

Acesta luă pistolul, se sui pe fată, aşezându-se pe stomacul acesteia însă doar cu o parte din greutatea sa. Aşezând pistolul pe marginea patului, îşi puse penisul pe pieptul fetei, între sânii acesteia, şi spuse:

– Nu ţii minte ce v-am promis pentru astăzi: de la soră-ta – păsărica şi gura, iar de la tine – bucile şi sânii... Apropo, pregăteşte-te căci s-ar putea să primeşti vreo câteva jeturi chiar în faţă... Eu te sfătuiesc să nu închizi ochii... Şi să nu încerci ceva, că îţi zbor creierii..., mai spuse acesta arătând cu capul spre pistol.

Bărbatul îi prise sânii în mâini şi, după ce-i mângâie apăsat de câteva ori, îşi prinse penisul între ei şi începu să şi-l frece, strângându-l între duritatea lor fermă şi penetrând spaţiul din ei. Întrucât era pe culmea plăcerii şi climaxul era aproape, bărbatul fu mai mult decât mulţumit să o vadă pe Raluca întorcând dezgustată capul într-o parte, strâmbând din gură şi strângând ochii. După mai puţin de zece secunde, simţi că ejaculează, aşa că o apucă pe fată de bărbie şi îi întoarse faţa spre el. Aceasta deschise o fracţiune de secundă ochii numai pentru a vedea cum primul jet de spermă ţâşneşte şi o loveşte în plin direct în partea stângă a nasului. Apoi închise ochi, însă jeturile continuară în număr de patru-cinci, puternice şi precise, aterizând pe buzele ei, pe bărbie şi pe ţâţe.

– Nu-ţi face griji, o să te curăţ mai târziu, frumoaso!, şopti, sfidător, bărbatul, pentru a-i face în necaz acesteia.

– O să regreţi amarnic asta, nemernicule! Javră! Nenoricitule! Dobitocule!

Raluca izbucnise într-o furie dezlănţuită, scuipând şi zbătându-se să ridice capul în timp ce îi adresa violatorului toate injuriile care îi treceau prin minte.